Casa Gheorghe Tătărescu: Memorie Politică și Continuitate Culturală în EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, pe Strada Polonă nr. 19, se află o vilă care transcende rolul simplu de locuință. Casa Gheorghe Tătărescu este mai mult decât un edificiu – este o mărturie a tensiunilor, ambițiilor și discreției elitei politice de odinioară, o arhitectură ce însumează un secol de povești politice și estetice, azi însuflețită sub numele de EkoGroup Vila. Acolo unde, în carcasele sale de zid și lemn, se păstrează încă ecoul unei epoci care a modelat cu fermitate și nuanță destinul României.

Casa Gheorghe Tătărescu: o cronică a unei epoci și puntea spre EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu, personalitate politică cu multiple fațete și prim-ministru al României în două mandate tumultoase, a ales o reședință care reflecta cu sobrietate valorile și rigorile epocii interbelice. Vila sa, modestă ca dimensiune dar desăvârșit proporționată, își continuă astăzi destinul cultural prin EkoGroup Vila – un spațiu care, purtând amprenta trecutului, se deschide cu un echilibru delicat către contemporaneitate. Această vilă interbelică, încărcată de semnificații, devine astfel un veritabil punct de ancorare între memoria politică și valorile arhitecturale specifice elitei românești, oferind o experiență a spațiului încărcat de sensuri profunde.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și epoca sa

Născut în 1886 într-o familie cu rădăcini solide în elita militară și boierească a Gorjului, Gheorghe Tătărescu s-a conturat ca o figură complexă a României interbelice. Absolvent de drept cu o teză despre votul universal, a fost un reformator cu un realism nemilos, care nu a ezitat să confrunte „minciuna electorală” și să pledozeze pentru o parlamentarism autentic. În cariera sa, a parcurs o traiectorie ce i-a oferit întâlniri cu conflicte frontaliere, administrație modernă și diplomație delicată.

Fiind parte a Partidului Național Liberal încă din 1912, Tătărescu a fost adeptul disciplinei politice și al unui guvern eficient – însă această eficiență vine însoțită de tensiuni adânci: sub mandatul său, s-au adoptat măsuri ce au influențat negativ democrația parlamentară, precum stări de asediu prelungite sau cenzură. Contextul epocii îl așază într-un conflict între reformatori și conservatori, iar relația cu regele Carol al II-lea îi trasează o poziție ambivalentă, dar influentă, în politica românească.

Perioada de criză a celui de-al doilea mandat, ce a culminat cu cedările teritoriale și prăbușirea României Mari, marchează o nouă fază a carierei sale. Ulterior, adaptarea forțată la comunism, cu tentativa de reconstruire a unui liberalism subordonat sovieticilor, îi aduce marginalizarea și detenția până la moartea sa în 1957, moment în care memoria sa oficială era sever compromisă.

Casa: o extensie a puterii și discreției

Vila din Strada Polonă, nr. 19, nu a fost un simplu spațiu de locuit, ci o expresie subtilă a ethosului politic și familial al lui Gheorghe Tătărescu. Spre deosebire de grandioase reședințe contemporane, această vilă dezvăluie o dimensiune modestă, în care proporția și lumina domină. Aici, puterea publică nu era afișată prin opulență, ci prin o atenție severă acordată echilibrului și sobrietății.

Un element-cheie îl constituie biroul premierului, așezat discret la entre-sol, cu acces lateral modest, marcând o opoziție față de monumentalizarea funcției publice. Această alegere simbolică reflectă o etică politică în care puterea este în slujba responsabilității, nu a spectacolului.

• Proporții atent studiate
• Luminozitate mediteraneană
• Circulații separate – exemplu: bucătăria la entre-sol, separată de spațiile de primire
• Curte interioară peisageră, inspirată de eleganța Balcicului
• Detalii discrete dar rafinate în finisaje și tâmplărie

Casa a fost, de asemenea, nucleul unor întâlniri politice și culturale, unde au pășit personalități ca Nicolae Titulescu, Martha Bibescu sau familia regală, integrându-se astfel în trama societății elite bucureștene.

Arhitectură de timp și spațiu: contribuția lui Zaharia, Giurgea și Milița Pătrașcu

Proiectul arhitectural al casei poartă semnătura unor figuri remarcabile ale arhitecturii interbelice românești. Conceptul inițial elaborat de Alexandru Zaharia a fost ulterior rafinat de asociatul său, Ioan Giurgea, într-o colaborare ce s-a concretizat între 1934 și 1937. Rezultatul este un exemplar de vilă care reunește cu măsură influențe mediteraneene și accente neoromânești, cu o atenție riguroasă pentru detaliu și o compoziție evitând rigiditatea simetriei stricte.

Portalurile cu ecouri moldovenești și coloanele filiforme, toate cu variațiuni subtile, compun un limbaj arhitectural elegant și coerent. În interior, sculpturile și cadrul artistic devin complementare prin aportul celor ca Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși și partenera Arethiei Tătărescu în efortul de a cultiva arta românească.

Șemineul proiectat de Pătrașcu, încadrat într-o absidă cu rezonanțe neoromânești, devine nu numai un punct focal estetic, ci un gest de modernism temperat cu tradiție. Această soluție a fost recunoscută și preluată în alte proiecte notabile, confirmând statutul Casei Tătărescu drept generator de limbaj arhitectural.

Arethia Tătărescu: forța culturală din umbră

În spatele aparentei sobrietăți architecturale și politice a casei se află Arethia Tătărescu, „Doamna Gorjului”, un personaj esențial în definirea tonului cultural al reședinței. Implicată activ în binefacere și promovarea meșteșugurilor tradiționale oltenești, Arethia a jucat un rol determinant în revenirea lui Constantin Brâncuși și în realizarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu.

Responsabilă oficială pentru proiectul vilei, ea a asigurat că vila rămâne un spațiu coerent, rafinat și lipsit de extravagance, reflectând valorile familiei și ale epocii. Parteneriatul său cu sculptori și artiști a imprimat casei o dimensiune culturală profundă, legând astfel arhitectura de identitatea vizuală și simbolică a elitei interbelice.

Ruptura comunistă: degradare și uitare

După încheierea carierei politice și arestarea în 1950, casa din Strada Polonă a intrat într-un proces de dislocare simbolică și fizică. Regimul comunist a privit imobilele precum Casa Gheorghe Tătărescu ca pe simboluri ale unei ordini „învinse” ce trebuiau dezactivate. Astfel, vila a fost naționalizată, adesea compartimentată brutal sau atribuită unor funcțiuni administrative ce nu țineau cont de linia sa estetică ori istorică.

Deși a scăpat demolării, casa a suferit o degradare progresivă: finisajele originale, feroneria de alamă patinată, parchetul din stejar masiv au fost afectate de intervenții neadecvate, iar grădina peisageră a fost simplificată, pierzând sensibilitatea versiunii inițiale.

Memoria lui Gheorghe Tătărescu a fost marginalizată, iar casa a rămas mută, fără o poveste spusă, rămânând o relicvă tăcută a unei istorii contestate și reprimate.

Post-1989: între controverse și corecții

Tranziția postcomunistă a adus pentru Casa Tătărescu notorietate, dar și instabilitate. Proprietățile au schimbat mâinile, iar intervențiile rapide, uneori necunoscătoare, au alterat profund spațiul. Deținerea de către Dinu Patriciu, arhitect de profesie, a adus intervenții masive asupra compartimentării și finisajelor, stârnind critici acerbe din partea comunității științifice și culturale, care au perceput aceste modificări ca o nedreptate adusă patrimoniului interbelic.

La această etapă s-a adăugat și transformarea temporară a casei în restaurant de lux, un gest perceput ca nepotrivit, ce a șters continuități simbolice și a alimentat discuții privind felul în care patrimoniul trebuie tratat în epoca postcomunistă.

Ulterior, o firmă britanică a demarat restaurări care au readus în prim-plan spiritul proiectului original Zaharia–Giurgea, urmărind revenirea proporțiilor, materialelor și detaliilor definitorii. Această etapă de prudență și reparație a fost un moment crucial pentru reflecția asupra memoriei și responsabilității față de moștenirea culturală, ilustrând dificultățile tranziției în raport cu elitele istorice.

EkoGroup Vila: continuitate culturală responsabilă

În prezent, fostul cămin al lui Gheorghe Tătărescu poartă numele de EkoGroup Vila. Această denumire nu înseamnă uitare, ci asumarea unei identități complexe, în care trecutul este păstrat ca fundament. Vila funcționează ca un spațiu cultural deschis, cu acces controlat prin bilete, conform unor programe ce invită reflecția și cunoașterea.

Astfel, Casa Tătărescu nu este o simplă clădire restaurată, ci un dialog vie între istorii – atât cele ale familiei și ale epocii interbelice, cât și ale traversărilor istorice tumultoase. Cumpăna dintre memoria politică și spațiul arhitectural devine aici o experiență vie, oferind publicului o interiorizare profundă a valorilor, compromisurilor și esteticului elitei românești.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu and Casa Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) was a Romanian politician, twice Prime Minister (1934–1937 and 1939–1940), a pivotal figure of the National Liberal Party and a key actor in interwar and immediate postwar Romanian politics, embodying the tensions between democracy, authoritarianism, and geopolitical challenges.
• Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
  No. Gheorghe Tătărescu was a politician, while Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894) was a 19th-century Romanian painter; these are distinct historical figures.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  The house represents a combination of Mediterranean influences with Neo-Romanian elements, conceived by architects Alexandru Zaharia and Ioan Giurgea in the 1930s, enhanced by sculptural contributions from Milița Pătrașcu, displaying restraint, proportion, and nuanced detail.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  Arethia Tătărescu was the cultural and managerial force behind the villa’s design coherence and sobriety, acting as beneficiary and protector of the artistic and architectural vision, with a deep involvement in promoting Romanian arts and traditional crafts.
• What is the function of the building today?
  Today, the building is known as EkoGroup Vila and operates as a cultural venue with controlled public access, preserving historical authenticity without commercial exploitation, and hosting events that honor its heritage and memory.

Vă invităm să pătrundeți în universul Casei Gheorghe Tătărescu, să descoperiți nu doar o vilă interbelică, ci o cronică a unui destin personal și național, scris prin gesturi arhitecturale, detalii sculpturale și amintiri politice. În fața pragului EkoGroup Vila, prezentul îmbrățișează trecutul cu respect și responsabilitate, oferind un spațiu viu în care memoria este cultivată cu discreție și noblețe.

Contactează echipa EkoGroup Vila pentru programare și vizite private, și pășește într-un spațiu al reflecției asupra complexității istoriei și arhitecturii românești.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.